În ecranul sufletului,
secundarul
tace,
clipele rămase
vor să întregerască ora,
ticăitul orei e-ncrederea noastră,
secunda a stat…
încrederea a murit.
După fulger
și furtună
ce ară pământul,
după răni adânci
ce-au rupt trupu-n mii,
după ce gheara durerii
ți-a sfârtecat sufletul,
focul iubirii divine
îți usucă ploaia
de sub pleoape.
E doar o ploaie
trecătoare a genelor,
nu nefericire.
Durerea trece,
precum ploaia
de vară.
Ai încredere
în divin. Nu te lasă la greu.
Ai încredere
în Dumnezeul din tine !
Silvia Urlih - 13.09.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu