În imaginea unui artist,
se împletesc dorinți
și visuri
și iluzii.
Prin penelul pictorului
se desenează viața
în imagini
geometrice,
într-un tablou perfect.
De sub dalta sculptorului,
ies la iveală
chipuri imaginare,
chipuri
mult prea întregi,
chipuri
ireal de ideale,
chipuri imaginare,
nereale.
Și eu visez.
Îmi îmbrac visul în dorinți
integre
și-i dau drumul
să zboare,
îi deschid ușa
și-i arăt drumul desenat
de divinitate.
Deschid poarta timpului și-i spun :
Timpule !
Mai dă-mi o frunză
din ramul tău!
Nu mă mai lăsa
să desenez pe coala vieții,
iluzii
imperfecțiuni,
și chipuri hidoase.
Timpule!
Timpule!
Ajută-mă să brodez cămăși înflorate
pentru
trupuri moarte
care îmbracă suflete vii
și suferinde!
Silvia Urlih 12.09.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu