VISEAZĂ PRIN MINE MAREA - Silvia Urlih

Sub maluri

risipite-n mine,

mă cheamă seara-n colțul mării,

se unduie,

își frânge valul,

mă-mbracă-n țărm,

mă duce-n port,

îmi pune-n palme

pod de foc

și îmi arată

zorii

zării,

mă-mbată seara-n seri

cu lună,

adorm pe malul plin de maci.

Norii îmi sunt valuri,

luna îmi e mal,

pământul îmi e trup,

iar eu...

eu îmi sunt future

ce pășește timid pe aleea dintre vis

și realitate.

Visează prin mine marea din timpuri de timp legănate.

Visările își au realitatea lor.

Țărmul îți ești

Tu.
Silvia Urlih - 16.09.2017