M-arunc
în mare,
să
mă-nsoțesc cu peștii,
mă urc
pe munte
să mă
agăț
de-o creastă,
m-adun
în mine
să-m
scriu cu aur
filele
poveștii,
mă urc
spre nori
să-mi
fiu o aripă
măiastră.
Nu știu
să-nnot,
dar
peștii mă învață
cum să respir
sub apă,
nu-s
alpinist,
dar muntele
mi-arată
că nu
îmi sunt durere,
nu îmi
sunt aripă,
dar
viața m-a-nvățat să ies din groapă,
nu sunt
măiastră,
dar sunt
o pasăre ce-și scrie-n versuri
a sa
vrere.
M-arunc
în mine să-mi fiu tată și mamă,
mă
însoțesc cu mine, să-mi fiu frate și soră,
mă uit
la mine și vreau să-mi fiu năframă,
aș vrea
să îmi fiu clipa, secunda dintr-o oră.
Am
învățat să-mi trăiesc clipa,
am
învățat să îmi fiu nor și ploaie
am
învățat… multe m-a învățat viața.
Silvia Urlih - 21.11.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu