POATE CĂ SUNTEM ÎN RĂZBOI - Silvia Urlih

 

Ne îndreptăm spre zile negre,

trăim ceva nedefinit,

ne-am rătăcit printre tenebre,

iar sufletul ni-i cătrănit.

 

Nu ne-am născut să fim gunoi,

dar zilele ni-s otrăvite,

suntem copaci plini de nevoi,

iar unii chiar ne spun și vite.

 

Noi ne-am născut să nu fim oi,

noi ne-am născut să fim iubire,

nu ne-am născut să fim puhoi

de supărări fără de fericire.

 

Ne îndreptăm spre întuneric,

cu măști pliate pe figură,

în poartă ne așteaptă-un dric,

și mulți ne bagă pumnu-n gură.

 

Poate că suntem în război,

război cu-n virus nevăzut,

dar nu uita , că unde-s doi,

credința-n lume-a renăscut.

 

Poate că suntem în război

dar ăst război e doar cu noi

hai să ieșim iar din noroi

să fim albinele din roi.

 

Hai să ne dăm mână cu mână

și spre lumină să fugim,

să nu lăsăm ziua s-apună,

să nu rănim, să nu cerșim, doar să iubim !

Silvia Urlih - 14.11.2020