Ne îndreptăm spre zile negre,
trăim ceva
nedefinit,
ne-am
rătăcit printre tenebre,
iar
sufletul ni-i cătrănit.
Nu ne-am
născut să fim gunoi,
dar zilele
ni-s otrăvite,
suntem copaci
plini de nevoi,
iar unii
chiar ne spun și vite.
Noi ne-am
născut să nu fim oi,
noi ne-am
născut să fim iubire,
nu ne-am
născut să fim puhoi
de supărări
fără de fericire.
Ne îndreptăm
spre întuneric,
cu măști
pliate pe figură,
în poartă
ne așteaptă-un dric,
și mulți ne
bagă pumnu-n gură.
Poate că
suntem în război,
război cu-n
virus nevăzut,
dar nu uita
, că unde-s doi,
credința-n
lume-a renăscut.
Poate că
suntem în război
dar ăst
război e doar cu noi
hai să
ieșim iar din noroi
să fim albinele
din roi.
Hai să ne
dăm mână cu mână
și spre lumină
să fugim,
să nu lăsăm
ziua s-apună,
să nu
rănim, să nu cerșim, doar să iubim !
Silvia Urlih - 14.11.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu