Și cânt și gând
și râs și plâns
și zbor și râu
îmi este viața
și deal și munte
și câmpie și
grâu și pâine
mi-e trăirea
și nor și
ploaie dar și soare
îmi e în zori
iar dimineața
și mac și
flutur și castan
și-n pas agale
mi-e grăbirea.
Baladă-mi sunt
în era strânsă
de o secundă
fără glas,
cântec de
bucium sunt acum
în întomnirea mea
spre casă,
m-așteaptă
busuiocu-n prag
să-ngrop o oră
și-nc-un ceas,
secundele îmi
bat în geam
și-mi spun în
cor
că sunt
frumoasă.
Cu toamna
ce-mi dansează-n plete
și cu surâsul
prins în
șoaptă,
pășesc spre
iarna fără ger
și fără
lacrimi înghețate,
pășesc încet
și fără teamă
înspre pădurea
ce m-așteaptă,
așteaptă
să mă-mbrace-n
verde
și-n viața ce
îmi e cetate.
Silvia Urlih - 08.11.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu