Se
spune că, de fapt se spunea că „acolo unde dă mama sau tata, crește”. Cu
siguranță că mulți dintre voi ați trăit acele vremuri. Probabil că mulți dintre
voi ați fost bătuți sau pedepsiți pentru niște fleacuri. Probabil că mulți
dintre voi nu ați simțit dragostea și iubirea mamei. Probabil că mulți dintre
voi nu ați auzit-o pe mama voastră spunîndu-vă „te iubesc”. Unde au dus toate
astea? „A crescut” ce ? A crescut cumva stima de sine? A crescut încrederea în
tine? Ce a crescut? A crescut frica, teama și umilința. Noi, generația
decrețeilor, am fost educați să respectăm de frică legile. Am fost crescuți în
umilință și violență. Am fost educați să ne fie frică de vecini, de șefi, de
conducerea statului.
Eu,
nu doar că am fost bătută de mama și de tata, am fost și foarte crunt
pedepsită. Mama, pentru orice fleac, mă încuia în beci, cu genunchii pe talaș (
resturi de lemn ). Acum sufăr de claustrofebie de care încă nu am reușit să mă
vindec.
Ani
de zile m-am luptat cu traumele copilăriei. Abia la vârsta a doua am reușit să
mă vindec de unele dintre traume.
De
ce am scris această introducere? Pentru că vreau să trag un semnal de alarmă
părinților.
Dragii
mei, uitați de faptul că „acolo unde dă mama crește”. Crește, dar crește golul din
suflet. Crește lipsa curajului de a merge mai departe în viață. Crește lipsa
stimei de sine. Cresc fricile și frustrările. Crește lipsa curajului de a începe
ceva, de a intreprinde ceva nou în viață. Cel mai grav însă este că toate
traumele la care am fost supusă, mi-au strivit personalitatea și m-au obligat
să accept cu „zâmbetul” pe buze, cu lacrimi ascunse-n suflet, umilințele și
manipulările emoționale.
Nu
vă bateți , nu vă umiliți și nu vă pedepsiți copiii !!! Iubiții și arătați-le
că-i iubiți, inclusiv spunându-le că-i iubiți !
fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu