Curge râul înspre cer,
curg și eu
cu el odată,
urc spre marea de smarald,
curg
cu mine-n împăcare,
urc spre muntele din mine
ca să-mi fiu fără de pată,
cu pădurea mă-nsoțesc
să revin iar
pe cărare.
Curg în sus
și curg în jos,
malu-n mine se aprinde,
îmi șoptește la ureche
c-am ajuns să îmi fiu foc,
parc-aud pe cineva care-mi strigă :
nu mă vinde,
îți sunt suflet,
îți sunt tu,
nu îți sunt
marfă de troc.
Curg prin mine valuri verzi
de câmpii
pline cu spini,
curg prin mine râuri albe
de-amintiri
și de iertări ,
mă pun în genunchi o clipă,
mă înțeapă,
sunt ciulini,
curge-n mine cer albastru
și mă-mbracă în uitări.
Silvia Urlih - 30.11.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu