Nu-i așa că și tu ai simțit cum tăcerea celor de lângă tine ucide ? Și răceala și indiferența ucid…. Ucid sentimente, ucid relații, ucid suflete, ucid iubiri.
Tăcerea, indirefența și răceala, sapă adânc… sapă până nu mai
rămâne nici un fel de sentiment. Devii și tu imun, indiferent, rece și… tăcut
în fața celor ce tac.
Însă, înainte de a evada și tu în tăcere, îți faci fele de fel
de procese de conștiință. Te întrebi unde ai greșit și de ce persoana cu care
încerci să interacționezi tace. Te vezi vinovatul
fără vină.
Lipsa de comunicare este cel mai mare dușman într-o relație , de
orice fel... este ca și cum ai ridica ziduri în jurul tău. Te zidești în
spatele cuvintelor, te închizi în tine, taci și uneori plângi. Încet și fără să-ți
dai seama, construiești un zid în care, la un moment dat, degeaba dai cu capul,
degeaba încerci să-l mai dărâmi cu pumnii sau cu picioarele, încercând să
ieși. Te poți alege doar cu cicatrici, sau
cu răni care vor sângera multă vreme. Degeaba mai încerci să ieși din spatele tăcerr
în care ai fost împins să intri… tot înăuntru rămâi.
Tăcerea este o poartă la care bați și strigi degeaba. Vorbești
în gând, reproșezi în gând, urli în gând și nu-ți auzi decât propriul ecou.
Plângi, până ce-ți îngheață lacrimile sufletului umplut de durere, până ce nu mai
ai glas să vorbești de unul singur în gând.
Tăcerea, răceala și indiferența pot răni și pot distruge mai
mult decât orice cuvintele ar putea spune.
Tăcerea e macabră, pentru că ucide. Nu o lăsați niciodată să vă
îndepărteze de cei care țin la voi, care vă iubesc și care bat la poarta
voastră și a sufletelor voastre.
Dragii mei, vorbiți ! Spuneți ceea ce vă doare, spuneți ceea ce
vă nemulțumește ! Nu răni pe nimeni alegând să TACI.
Tăcerea ucide și sufletul celui care tace, dar și sufletul celui
care așteaptă o vorbă prin care să-și explice tăcerea.
fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu