SUNT EU , ACEEAȘI EU - Silvia Urlih

 

Sunt eu,

sau

nu sunt eu,

mă-ntreb câteodat,

sunt eu

cea care-am fost

sau poate c-am visat ,

sunt eu

cea care-mi sunt,

cu tot ce mi-a fost dat,

sunt eu cea de acum

cu tot ce-n viață-am îndurat.

 

Sunt tot aceeași

eu ce zbor

între trecu și-ntre visare,

sunt eu,

cea ce-am visat

să-mi fiu doar un întreg,

sunt eu,

cea ce-am cerut divinului

o altă îndrumare,

sunt eu

cea ce mi-am dat destinul

marelui strateg?

 

Sunt eu,

aceeași eu

ce soarta mi-am clădit-o

pe cont propriu,

sunt eu,

aceeași eu,

care mi-am plâns durerile în gând,

sunt eu ,

ce judecat-am fost de anonimul juriu,

sunt eu,

ce mi-am dat voie

s-alerg pe ăst pământ.

 

Sunt eu,

aceeași eu,

sunt eu,

ființa mică

cu trup îngreunat de vise împlinite

dar și cu  dorinți neîmplinite,

care se-ndreaptă cu pași mărunți

spre Marea Poartă.

Silvia Urlih - 16.11.2020