Toată
planeta plânge. Și toată România plânge. Anul 2020, anul în care ne pleacă în
masă, dincolo de nori, bătrânii. Plâng și gropile în care sunt puși bietele trupuri
care au avut ghinionul să se contamineze și să nu reziste luptei cu moartea.
De
ce trebuie să ne moară bătrânii? De ce doar cei trecuți de 60 de ani trebuie să
ne plece? Bine, mai sunt și mici excepții, mai sunt și câțiva tineri dar și
aceștia cu probleme grave de sănătate…
Oare
universul a ales asta, sau este ceva controlat ? Oare s-au adunat prea multe
gânduri negative vis-à-vis de bătrâni, transmise de tineri ? Oare această
gândire negativă globală a tineretului (care, să ne fie cu iertare, în zilele
astea au alte mentalități și-s cam leneși) să fi determinat moartea bătrânilor
?? Știi tu… ai grijă ce-ți doreești, că se va împlini. Oare chiar așa de mult
i-au incomodat bătrânii pe tineri, încât să le dorească moartea ?
Ne
mor bătrânii, oameni buni! Ne mor bătrânii !
Dacă
e vorba doar de gândire negativă, nu pot spune altceva decât, să le lumineze
Dumnezeu mintea tinerilor care vor ajunge și ei bătrâni și care vor trebui să
„mănânce” din pensia pe care, fiecare dintre acești bătrâni și-au constituit-o
prin muncă. Dacă e ceva „lucrat”, atunci, să-i ierte Dumnezeu că nu știu ce au
făcut sau ce fac. Fiecare va plăti mai devreme sau mai târziu.
Bătrânii
ăștia care au murit cu sutele de mii pe tot globul, au fost și ei tineri, au
contribuit cu bani pentru a-și asigura pensile. Poate că mulți dintre ei nu-și
mai doreau să trăiască și-și doreau „plecarea”. Și, dacă au ajuns la vârste
foarte înaintate, este pentru că ei au avut grijă de traiul lor. Au mâncat
sănătos, au depus efort fizic muncind, nu au pierdut nopțile pe la cazinouri
sau prin baruri și nu și-au bătăt joc de viața lor.
De
ce, voi, oameni de nimic, care ați gândit de rău, sau ați inventat acest virus,
ne-ați ucis bătrânii ? O dată cu moartea lor, a murit și istoria, a murit și o
părticică din noi, din voi, cei ce a-ți rămas trăitori ai acestui pământ.
Nu
uitați dragii mei că timpul trece cu repeziciune, iar voi, tinerii de azi, cât
de curând veți ajunge bătrânii de mâine. Habar nu aveți voi cât de repede te
trezești că ai 50-60-70-80 de ani.
Doamne,
iartă-i că nu știu ce gândesc și ce fac !
Fie-le
țărâna ușoară tuturor celor care au plecat fără lumânare și fără ca cei
apropiați să-i poată conduce la groapă. Au plecat în coștiuge închise ermetic,
iar cei dragi, i-au privit de la fereastră sau de dincolo de „sârma ghimpată”.
C-așa se-ntâmplă la război, nu-i așa !
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu