În
aceste vremuri de autoizolare pe care le trăim, în afară de alte experiențe
(plăcute sau nu) mai avem posibilitatea
de a ne testa …prieteniile.
Bineînțeles
că stăm fiecare în cochiliile noastre, dar, telefoanele încă funcționează.
Dacă
oamenii dragi (rude, prieteni) te-au sunat să-ți pună întrebarea asta simplă „
Ce faci, cum ești, îți trebuie ceva? ”, înseamnă că faci parte din categoria
celor fericiți și neuitați.
Însă,
dacă nu te-a sunat nimeni, dacă nimănui nu-i pasă de tine, înseamnă că toți cei
care cică ți-au fost aproape, sunt un NIMENI și un NIMIC pentru tine… doar s-au
folosit de „prietenia” voastră, ca să nu spun de tine.
Nu
pune la suflet. Doar așa se separă grâul de neghină, doar așa vei ști ce vei
face după COVID-ul ăsta. Știi tu :
prietenul la nevoie se cunoaște.
Nu
e firesc ca prietenia să fie unilaterală, tu să răspunzi „prezent” ori de câte ori
ești chemat, iar ei… ei să „uite” de tine.
Da,
se spune că după această pandemie va fi altfel. Eu sper ca acest „altfel” chiar
să fie ALTFEL.
Îmi
doresc mult de tot, îmi doresc din suflet ca oamenii să învețe ceva din această
autoizolare și să înțeleagă cât de greu este să constați că-ți ești singur,
fără prieteni, fără familie. Îmi doresc din suflet ca oamenii să învețe lecția
dăruirii și a iubirii.
Îmi
doresc din tot sufletul ca oamenii să se vindece de invidualism, de ură, de
invidie și de răzbunări.
IUBEȘTE,
IARTĂ și UITĂ definitiv pe cel/cea care ți-a provocat una sau mai multe răni. Să
nu uiți niciodată că, „Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba”. Străduiește-te să
nu mai dai șanse după șanse cui nu merită. Făcând la infinit aceste concesii cu
tine, nu faci altceva decât să-ți ucizi sufletul, puțin câte puțin. Vei constata
la un moment dat că-ți ești fantomă… îți ești doar un trup și atât.
***
Silvia Urlih 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu