BĂTRÂNEȚE, CINE EȘTI ?! - Silvia Urlih

Bătrânețe care vii

să îmi bați ușor în geam,

uite-mă aici îmi sunt,

nu mi-e frică, te aștept,

vrei să-mi spui că azi nu-mi sunt

ce alatăieri mi-eram?

Frunza verde ce mi-am fost,

azi îmi e

floare la piept.

 

Bătrânețe, cine ești ?

Poate ești copacul nins

poate ești floare ce-și plânge verdele

ce l-a pierdut

poate ești cuvânt nespus,

poate ești cuvânt nescris

poate ești ceasul ce-n viață

nu am vrut

să îl ascult.

 

Ce ești tu, ce vii tiptil

și la tâmple mi te-așezi,

Ce ești tu în viața mea ?

Nu te vreau mai stai o clipă,

de ce vii să-mi tulburi noaptea,

cine ești, cine te crezi,

Crezi că teamă mi-e de tine ?

Nu !

Mai am înc-o aripă.

 

Pot să zbor cu tine-n spate,

pot cu tine să mă bat,

anii mi-s doar două cifre,

mi le-am pus broșă în piept,

bătrânețe, stai cuminte,

știi că eu sunt acrobat,

viața m-anvățat să fiu,

nu mă sperii,

te aștept.

Silvia Urlih - 23.01.2021