Poate că n-am să te mai văd,
poate că luna te va urca pe-o stea,
poate că timpul te va prinde
în mrejele-i
tăcute,
poate vom obosi
și ne-om găsi,
dacă vom vrea,
poate că-n zilele ploioase
ne-om căuta
pe străzi nepietruite.
Poate că n-ai să mă mai vezi,
poate secunda
mă va-mbrăca în soare,
poate că cerul ne va preface-n nor,
ploaie să ne fim ,
poate că pașii ne vor duce
spre ceea ce nu doare,
poate că ne vom fi aici și-acum,
un punct infim.
Poate
nu ne-om vedea, nici azi și niciodată,
poate
că el, destinul, așa ne este scris,
poate
că ne-om vedea și ne-om sădi în glastră,
poate,
e doar un poate, dar cerul, poarta ne-a deschis.
Silvia Urlih 12.01.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu