Primesc în mesageria privată întrebări de tot felul, de la diverse
persoane. Primesc mesaje prin care mi se propun întâlniri, pentru a ne cunoaște.
Știi ce-i ciudat? Cei ce mi le trimit sunt mult mai tineri decât mine. Multora
le-am răspuns și am intrat „în jocul” lor. De ce am făcut asta? Pentru că vreau
să înțeleg ce se întâmplă cu generația tinerilor de azi.
În momentul în
care le spun ce vârstă am, continuă cu insistențele. Oare ce se întâmplă cu
generația zilelor noastre ? Vor doar aventuri cu femei mai mature, sau vor relații
serioase ?
Păi, vă spun eu.
Chiar își doresc relații serioase cu persoane mult mai mature decât ei. Persoanele
de 35-45-50 de ani, nu-și mai doresc tinere de vârsta lor, pentru că toate cele
cu care au interacționat, sunt pe interes. Unele-și doresc casă, mașină și alte
avantaje material, altele își doresc un „tată” pentru copiii lor, altele își
doresc pe cineva care să le mintă, dar să le mintă frumos .
Când mă întreabă
cum de reușesc să nu-mi arăt vârsta, le răspund că de ceva ani, sunt un alt om,
că de când mă știu sunt o „răzvrătită” și o
nonconformistă căreia nu i-a plăcut să se înscrie în rândul oilor
conduse de un măgar, că de când mă știu am avut o gândire pozitivă , că sunt o
optimistă incurabilă, că mi-am lăsat sufletul să-mi picteze chipul, că-mi place
tot ceea ce este frumos, că de trup am mare grijă, adică nu vreau să depășesc
kilogramele, că duc o viață normală , că mânânc sănătos și doar ce-mi poftesc,
dar în cantități mici, că fac plimbări cât se poate de lungi, că nu i-am dat
voie minții să se blazeze, că dorm atât cât am nevoie ( minim 8 ore pe noapte), că iubesc tot ceea
ce mă înconjoară, că am învățat să îmbătrânesc frumos, că nu-mi dau voie să
îmbătrânesc, pentru că vreau să jonglez cu anii, că am renunțat la oamenii
nocivi cu care în anii trecuți mă înconjuram, că nu mai accept compromisuri și umilințe.
Frumoasă-i viața la vârsta a doua, nu-i așa ?
Privilegiul și înțelepciunea vieții îți dă dreăptul
și ai avantajul de a spune DA, atunci când ți-e bine și NU, atunci când nu te simți
confortabil în preajma unui anturaj. Ce-ai avut și ce-ai pierdut.
Ciudată-i viața, nu-i așa ?!
fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu