Revin la tine, tot revin,
căci doru-mi plânge-n gene,
mă rog în noapte la divin,
timpul să îl răstoarne.
Mă doare frunza ce-am călcat
când ne eram copaci,
noi ne iubim și nu-i păcat,
pe frunze să mai calci.
Revin la tine, tot revin,
prin nopți neadormite,
cerul îmi pare strop de vin,
când te visez, iubite.
Rămân pictați în urma noastră
pașii ce i-am pășit,
eu i-am sădit pe-ascuns în glastră
să știm că ne-am iubit.
Se frânge timpul printre flori,
trecerea lui ne doare,
când ne iubim ne prind fiori
de raze și de soare.
Tu mă iubești, eu te iubesc
căci dragostea ne leagă,
în noi copacii înfloresc,
în noi e lumea-ntreagă.
Silvia Urlih - 05.01.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu