CA UN COPAC, TOT CRESC - Silvia Urlih

 

Ca un copac ce crește-n mlaștini

renasc din mine

și tot cresc,

ca un copcac ce crește-n junglă

îmi apăr frunzele

și cresc

ca un copac fără de apă,

îmi apăr crengile

și cresc

ca un copac făr de lumină,

îmi apăr rădăcina

și tot cresc.

 

Ca un copac ce-n umbra lui

își apără iubirea sfântă

îmi apăr lujer ce-am născut

din rădăcina-mi luminoasă,

ca un copac care își cântă

în liturgie

a sa nuntă,

așa îmi apăr eu pământul

și ce mi-e drag,

cei dragi de-acasă.

 

Ca un copac mi-am fost

și-mi sunt

în munți sihaștri plini de verde,

cu rădăcinile înfipte

în pietre care-și știu menirea,

mai ger, mai vânt, mai fără ploaie,

dar cresc

și nimeni nu mă vede,

ca un copac ce-și știe rostul,

tot cresc,

iar rostul meu îmi e iubirea.

Silvia Urlih - 04.01.2021