Și dac-ar ninge cu stropi înghețați,
cum ne-ar mai fi
fără zăpadă ?
Și dac-ar ninge cu flori de lumină,
cum ne-ar mai fi
fără de flori ?
Și dac-ar ninge cu stele și soare,
cum ne-ar mai fi
în întuneric ?
Și dac-ar ninge cu vorbe-n tăceri,
cum ne-ar mai fi
fără cuvinte?
Și dac-ar ninge cu lacrimi și jale,
cum ne-ar mai fi
fără de suflet?
Și dac-ar ninge cu morți fără rost,
cum ne-ar mai fi
în sănătate??
Și dac-ar ninge în vară cu flori,
cum ne-ar mai fi
în nămeți de-nfloriri?
Și dac-ar ninge în noi cu tristețe,
cum ne-ar mai fi
s-acceptăm tot ce-i rău?
Și dac-ar ninge în noi cu lumină,
ce bine ne-ar fi
dac-am fi noi cu noi.
Și dac-ar ninge în vara-nsorită
cum ne-ar mai fi
fără de viață ?
Și dac-ar ninge în noi cu iubire,
Pământul
l-am ține la piept.
Silvia Urlih - 01.01.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu