OPRIȚI PLANETA ! - Silvia Urlih

 

Opriți vă rog,

din mersul ei,

planeta,

în clipa asta,

eu nu mai vreau să-mi fiu pe ea,

m-am săturat s-ascult

și reascul flașneta,

vreau să-mi găsesc o casă,

sus pe stea.

 

Opriți din mersul ei planeta

pentr-un timp,

doar o secundă-mi ia

să evadez în univers,

am petrecut spre asfințit

un an

și înc-un anotimp,

n-am înțeles nimic…

căci amintirile s-au șters.

 

Opriți planeta !

Eu nu mai vreau pe ea,

vreau să cobor,

vreau să mă-mbrac în flori

și-n firele de gâu,

vreau să-mi reiau în traistă zilele

și-apoi să zbor,

vreau… eu vreau…

și sper că nu e prea târziu.

 

Poate că n-aș mai vrea să plec

pe-o stea solară,

dacă n-ar fi

atâta întuneric  în lucire,

poate că n-aș simți

că totul mi-e povară,

dacă în jurul meu

n-ar fi durere

și-atâta umilire.

Silvia Urlih 07.01.2021