Mi-e dor de tine, mama mea,
mi-e
dor de mângâierile tale,
acum
tu ești încununată-n stea,
ești
tot o floare dar fără de petale.
Mi-e
dor de tine-a mea măicuță,
mi-e
dor
să-mi
ștergi cu-n zâmbet
lacrima,
îmbrățișează-mă
cum
o făceai
când
îmi eram micuță,
mi-e
dor să-mi spui
că
rana mi-en basma.
Doamne
ce mult aș vrea
să-ntorc
o clipă viața,
să-mi
fiu din nou copilul
ce
mi-am fost,
să mă
trezesc în zori
și
să-mi aduc iar dimineața,
dar…
dorul
mi-l voi pune-n coș…
nu
are rost.
Măicuța
mea ce-acum îmi ești în cer,
să nu
mă cerți că-n viață am greșit,
îmi
cer iertare, iertare eu îți cer,
ne-om
regăsi în ceruri, ne-om fi la infinit.
Silvia Urlih 11.01.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu