ÎMI CÂNTĂ-A PRIMĂVARĂ - Silvia Urlih

 

Așa am fost de când mă știu,

o pasăre în zbor,

așa mi-am fost o viață-ntreagă,

omul carea-a luptat,

mi-am fost femeia care-a vrut

să uite

că i-e dor,

dar dorul m-a durut și-n somn

și încă n-am uitat.

 

Nu am uitat că  dorul doare

atunci când n-ai iubire,

nu am uitat că în suspin,

nu îți mai poți fi zori,

nu am uitgat că-n umilințe

îți ești doar urgisire,

nu am uitat că-n dimineți

te ofilești

și mori.

 

Nu am uitat,

iar zorii,

îmi cântă-a primăvară,

îmi cântă în colind

că azi am altă viață,

îmi cântă cântul florii

cântat de o chitară,

mi-aduce-n cânt aminte

că-mi sunt iar dimineață.

 

                                Eu am uitat și am iertat căci a ierta-i virtute,

                                iubesc și razele de soare și luna dintre stele,

                                eu am uitat și am iertat durerile avute,

                                pe toate le-am mototolit și am uitat de ele.

Silvia Urlih 20.01.2021