IUBITE, ÎNCĂ NE SUNTEM ! - Silvia Urlih

 

Parc-am îmbătrânit iubite,

iar anii ne adună în zăpadă,

parcă am mai pierdut o frunză

ce-a aninat timid

pe ram,

parcă ne tot ascundem rădăcina,

ca nimeni să nu vadă,

cine ne-am fost ,

cum am trăit

și vremurile în care ne eram.

 

Parcă ne e rușine că am fost tineri

și visam la viitor,

pare că nu mai vrem

să le-arătăm că anii

nu s-au dus în van,

parcă nu am mai vrea să știm

c-am fost cândva izvor

și c-am ajuns în mare,

iar bătrânețea

nu ne e bolovan.

 

Iubite,

încă ne suntem frunze,

încă ne suntem rădăcină,

încă ne suntem fluviu,

încă suntem livadă de smochini,

încă suntem câmpie,

zăpada-n noi ne-adună,

pașii încă ne poartă

cu talpa goală

printre spini.

Silvia Urlih - 28.01.2021