CÂND AU ZBURAT ANII ?! - Silvia Urlih

                  De-aș fi știut de la-nceput

că vor veni și ani cărunți,

m-aș fi-nfrățit cu iarna-n vară ,

să fim surori în primăvară,

aș fi luat-o la plimbare

să îi arăt

ai mei nămeți,

și i-aș fi cumpărat narcise,

să i le dau în prag de seară.

 

De-aș fi știut că timpul fuge,

l-aș fi-nhămat să tragă-n plug,

m-aș fi făcut frate cu el,

să fim prieteni pe vecie,

l-aș fi ascuns adânc în mine

să fugă

cum vreau eu să fug,

l-aș fi-nrămat icoană sfântă

să-l rog cu mine să îmi fie.

 

De-aș fi știut,

dar n-am știut

și m-am născut copilul sorții,

anii-au trecut, s-au scrus ca râul,

când lin și când învolburat,

prin labirint m-am strecurat

și am ajuns în fața „Porții”,

încă nu bat, dar mă întreb :

Oare când anii au zburat ?

Silvia Urlih - 17.01.2021