De multe ori, când
suntem la ananghie, sau când suntem bolnavi, ne spunem „Nu mai pot, e prea mult
pentru mine”. „De ce Doamne mă pedepsești, cu ce ți-am greșit eu Ție?”
Ca să afli cu ce i-ai greșit divinității,
întreabă-te în oglindă.Vorbește cu tine. Privește-te cu sinceritate. Uită-te în
trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat și cu siguranță vei afla de ce acum
suferi…ori de boală, ori de neîmpliniri.
De ce ai impresia
că nu mai poți și că povara ți-e prea grea ? Cine te-a adus în situația de a-ți
spune „nu mai pot”? Vinovatul îți ești tu. Tu te-ai adus în situația asta. De ce
spun asta ? Pentru că ai provocat dureri celor care nu meritau, ai jinduit la
bunurile altora, ai jignit, ai invidiat, ai lovit cu vorba sau cu fapta, nu ai
avur grijă de ce bagi în gură dar și de ceea ce scoți pe gură. Ce bine ne este să
ne ascundem în spatele degetului.
Însă, dacă-ți
citești în suflet, dacă îți devii conștient că tu, prin alegerile tale greșite,
ai ajuns în acest stadiu, poate că vei ajunge la a conștientiza că nu Dumnezeu este cel care te
pedepsește.
Dumnezeu nu-i
pedepsește pe cei pe care îi iubește, nu-și pedepsește copiii cuminți, pentru
că Dumnezeu, sau Divinitatea (spune-i cum vrei) ESTE IUBIRE .
El te privește,
te lasă o vreme să fierbi în suc propriu, te lasă să te dai cu capul de toți
pereții, apoi vine, te ia în brațele Lui mărinimoase și te ridică din
neputință.
Deci, nu-l mai
face vinovat pe Dumnezeu pentru suferințele pe care tu însuți ți le-ai adus.
Nu-i așa că este
ușor să ai mereu un vinovat pentru ceea ce de fapt tu alegi ? Și… cine ți-e mai
la-ndemână decât Dumezeu, sau soarta ? Nu uita, soarta ți-o faci cu mâna ta,
iar destinul ți-e scris încă de
dinaintea nașterii tale.
MULȚUMEȘTE-I ZILNIC LUI DUMNEZEU !
fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu