Ce frumoasă e viața ,
când râul
îți curge prin
vene,
când în tine
cresc munți
cu
creste-nvelite-n zăpadă,
când din tine nasc pomi
care-ți spun: e devreme,
când în tine-nfloresc
crinii
născuți în
livadă.
Ce frumoasă e
viața
când din
pleoape-mi curg grâne,
când din
palme-mi cresc arbori
cu crengi rourate,
când buzele-mi
spun
că frunzele
nu-mi sunt bătrâne,
când mă simt
iar
copilul
cu mâinile
curate.
Ce frumoasă ești viață !
Ce frumos
mi-este tot,
cât de blând îmi e râul
care curge a plânge,
parc-aș vrea
să mai stau,
dar nu pot,
chiar nu pot,
nu mai pot să țin
timpul,
timpu-n mine
se strânge.
Silvia Urlih - 15.01.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu