Spre moarte
am plecat ades,
dar ea,
cosind al zilei chip,
nu m-a primit,
nu a-nțeles
că-n viață am clădit
flori de nisip.
Un înger negru am rugat,
în aripa uitării
să m-ascundă,
dar el,
zâmbind m-a aruncat
în viața mea
din ultima secundă.
Crezând că moartea
nu mă doare,
cu moartea
am semnat contract;
să înfloresc tăcută–n soare,
cu viețile să-nchei,
al vieții pact.
Silvia Urlih 03.08.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu