MĂȘTI FĂRĂ SUFLET - Silvia Urlih

Prin păduri alergam

aninată

de boare,

peste câmpuri cu zile numărate

de nopți,

printre spini căutam

trandafirii

din soare,

împărțeam cântece de alean

pentru toți.

Măști fără suflet

căutau

printre trupuri,

ochi fără viață

căutau  zări senine,

mâini fără vlagă

răsăreau

din adâncuri,

suflete sterpe-ncercau

să se-nchine.

Suflete-și spun

cuvinte în șoapte,

le privesc cu uimire ,

nu-nțeleg

unde merg,

cu ziua mă spăl

în tăcerea din noapte,

din mine cu mine

vreau să fac

un întreg.

Masca mi-am șters-o

și-am fugit

de trecut,

chipu-mi visează

într-o lume de groază,

calc peste valuri,

cutreier tăcut,

căci pe cerul Lui

crucea mea

luminează.

Silvia Urlih 01.08.2012