Renaște din ruine
floarea mea de mac,
pădurea mea de maci
mă-ndeamnă să plutesc,
cu mine însămi să mă-mpac…
să-nvăț să fiu
și să iubesc.
În macul meu
o lacimă-am ascuns…
altar i-am răsădit la rădăcină,
să-mi fie scut
acolo unde-am pus,
sufletul
ce lumii i se-nchină.
Cu alb am zugrăvit
petala mea de mac,
am înotat în albul
timpului,
sufletul în iubire să îmbrac
din roșul alb
al macului.
Silvia Urlih 22.08.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu