Ți-e sufletul
vioară-n dimineața
căzută pe clape
de pian bătrân…
îi cântă trupul
în flăcări de gheață,
în zori ce-au apus ,
în ierni ce apun.
Vioara
cântă
în tăcuta vreme
cu sufletul
arzând în jar
pictează-n soartă
veșnice poeme
visând la floarea
iubirii din altar.
Zace pe clapele pianului
păzind
la poarta dimineților
nestinse,
iubirea
ce din sufletu-i arzând,
mai cheamă
vremile promise.
Silvia Urlih 28.08.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu