Îs prizonier
în clipa ce tocmai a trecut,
mă zbat
printre bezmetice gânduri,
ascult cântările
cântate
de trecut
ce ies învolburate
șiruri,
șiruri.
Tăcerea clipelor
trecute
mă ademenesc,
tace și frunza,
tace
și nucul din grădină,
îmi număr anii...
oare îmbătrânesc ?
ascult tăcerea-mbătrânirii
în surdină.
Trecutul
mă îmbie-n tăcere
la visare,
prezentul
mă gonește–n răsărit,
tăcerea vântului
mă-ntoarce
din marea evadare,
îmi spune că sunt vie…
că încă n-am murit.
Silvia Urlih 20.08.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu