Pășește
peste mine
timpul
crud
cu zorii
dimineții
uitate în
uitare,
secundele-mi
îmbracă
trupul
nud,
luând cu
ele
clipe
ce-au fiert
în
lumânare.
Citește-n
mine
cu mine
anotimpul,
citește că
am fost
un gând,
un chip
sculptat,
un chip ce
s-a luptat
cu timpul
ce a
venit…
și iute a plecat.
Cern
timpul
timpului
plângând,
prin
palmă simt
cum sufletu-mi
se zbate,
plătesc
să plec
spre vama
din pământ,
cu
gânduri vii
din clipele
visate.
O nouă dimineață
mă strigă
și mă cheamă
covor de frunze verzi
aștern
în anotimp,
aud
cum vine-o toamnă
ce mă-ndeamnă
să mă grăbesc citind
cu mine lângă mine
un alt timp.
Silvia Urlih 23.06.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu