TĂCERE - Silvia Urlih

Mă-nvălui

în cântul izvorului mut,

stropi de iubire peste mine

revarsă,

frunze

alunecă din plopul

tăcut,

mă pierd

de amintirea veche,

ștearsă.

Mă leagănă

dorul rădăcinii

de vatră,

mă pierd

în cântecul viu

al viorii,

cântul arcușului în timp mă poartă,

spre

anii ce vin,

peste poarta uitării.

De-a piscului rază

mă prind în urcare,

peste dealuri și munți

desculță alerg,

în rugă

mă ridic din tăcute

 altare,

grâu de neghină,

 iubire de ură

s-aleg.

Tăcerea îmi cântă tăcută în tăcere.

Silvia Urlih - 1o.08.2012