O lacrimă
am fost
pe cerul
plin de patimi,
sămânță-am
fost
la
rădăcina unui pin,
oceanele
umplutu-le-am
cu
lacrimi
și-am
înotat până la mal ,
ca un
suspin.
Vaporul
vieții mele
s-a
rătăcit ades în larg,
oceanul
cu suspine
l-am
traversat zâmbind
din inimă
facut-am alt catarg
și- am
înotat spre mal
sperând,
iubind.
Un
matelot am fost
pe puntea
vieții,
busola
uneori
în val
m-a rătăcit,
am căutat
alt drum
prin
focurile ceții,
și-am
înotat ,
până ce
sufletul
mi l-am găsit.
mi l-am găsit.
Silvia Urlih 24.08.2012
Minunate metafore!Felicitari din tot sufletul!
RăspundețiȘtergere