Ați aruncat
în viața mea
cu mere-albastre,
în suflet
suferința mi-ați sădit,
am căutat
credința printre astre,
am căutat,
până credința vie,
m-a găsit.
De măru-albastru
mi-am aninat
aleanul,
în miez de sâmbure
mi-am răsădit
descătușarea,
în lacrimă
m-a legănat cântând pianul ,
în steaua dimineții,
m-am întâlnit
cu împăcarea.
Aș vrea
s-apună noaptea ,
în scoica desfrunzită,
răcoarea serii
să o arunc
în ceață,
aș vrea,
magnolia de fluturi părăsită
să înflorească-n aripe
iar eu,
să fiu speranță.
Sămânța mărului albastru
a–nflorit,
lăstari de mugur roșu
nasc
din rădăcină,
magnolia cu fluturii
s-a contopit,
în zboruri
să mă poarte
spre ultima
lumină.
Silvia Urlih 17.08.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu