Ziua și noapte
se împletesc în iertare,
cununi de iubire revarsă
spre lume,
verdele arde,
din frunze răsare,
să spele
a păcatelor urme.
Stropi de blândețe ne stropesc
în tăcere,
în lacrima florii urâtul
se scaldă,
privirea divină
ne ocrotește-n durere,
în iertare,
înima ne fie mai caldă.
În roua din noapte sufletul
aleargă,
în râul iertării caută
binecuvântare,
cu zăpada credinței vrea să își șteargă
păcatul uitat
dincolo
de altare.
În sânge
se spală râul iertării,
cu sângele Lui
e pătat albul
crin,
în neiertare căutăm loc iubirii,
în uitata iubire,
căutăm iertarea divinului divin.
Silvia Urlih 09.08.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu