Eu n-am cerut să fiu
și să mă nasc român,
și nu
știam
că mă
voi naște-n România,
dar
soarta
a făcut
la viață să mă-nchin
și să-mi slujesc pe
veșnicie patria
și glia.
Eu nu
știam
că mă
voi naște-n România,
și nu
știam
c-aici
voi sta mereu,
eu nu
știam
că-mi
voi purta cu simplitate ia
și nu
știam
c-aici
îl voi găsi pe Dumnezeu.
Îmi duc
cu demnitate crucea
spre
murire,
eu sunt
român
și-n
România voi muri,
eu sunt
român
și vreau c-a
mea iubire
să înflorească
tot ceea
ce înseamnă
a iubi.
Voi fi român
și dincolo
de moarte,
prin
vene-mi curge
sângele
de dac,
poate că
zorii nopții
încă îmi
sunt departe,
dar
viața-mi strigă
tare :
ești copac !
Silvia Urlih 08.12.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu