Mi-s încă primăvara
pitită-n mal de râu,
mi-s încă primăvara
ce toamna o refuză,
mi-s primăvară-n toamnă
cu toamnele la brău ,
mi-s primăvară-n floare
pictată-n colț
de frunză.
Din ceruri ninge-a alb
cu floare de mălin,
ninge și cu trifoi
să-mi umple–o clipă ora,
mă-ndeamnă toamna vieții,
la ea să mă închin,
da-s încă primăvara
ce vrea
s-ascundă seara.
Sunt încă primăvară,
deși mă-mbrac în toamnă,
cu primăvara mea
vreau să pornesc pe-alt drum,
m-opresc ,
îmi este sete,
beau apă din fântână,
a apa vie-a vieții
ce mi-o doresc acum.
Silvia Urlih 05.12.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu