Cu dinți de foc
îmi scormonesc aflarea,
caut ceva
prin anii
ce-au trecut,
caut copilul din crâng,
caut suflarea ,
caut lumina
din veacuri
de demult.
Cu dinți de foc
m-agăț
de bunul soare,
caut în el o viață ce străluce,
în căutarea mea,
totul mă doare
și n-am aflat cărările
unde m-or duce.
Cu dinți de foc
încerc s-aprind
lumina,
orbecăi nestatornică
în infinit,
mă-ntreb dac-am greșit,
a cui e vina,
de câte ori revin
din ani
fără sfârșit.
Silvia Urlih 21.04.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu