Azi
viața mea
stă lângă viața focului,
l-adun în pumni și-mi fac din el
vioară,
îngenunchez la aura norocului,
și-l rog
să-mi poarte sufletul
spre vară.
Azi
viața mea
stă lângă viața unui
pom,
îl strâng la piept
să nu mai beau pustiu,
în flacără mă-mbrac să nu mai fiu
neom,
să nu mă văd ,
să nu m-aud,
să nu mă știu.
Azi
viața mea
stă lângă viața unui
nor,
îl iau în brațe să mă ducă
printre vise,
îl legăn,
îl cresc ,
mi-l fac noroc
și zbor,
zbor cu norocul viselor promise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu