Cât de flămând e timpul,
cum aleargă,
iar amintirea vie
pe mine-a năvălit…
când te-am ținut în brațe,
fetița mea cea dragă
am plâns de bucurie,
căci tare te-am dorit.
Să știi
că te-am cerut
de când erai doar boare
și printre aștri călătoreai
cătându-ți adăpost…
când te vedeam în vis
erai
micuța floare
ce-ți alegeai un nume
și-o viață cu un rost.
Tu știi fetița mea
că Bya
te iubește,
că te-am dorit o viață ,
dar viața a sortit,
tu
să rămâi cu apa
care acum te crește,
eu
să alerg spre munte
cu soare-n răsărit.
Și să mai știi fetiță
că drumul ți-e deschis,
că sufletul tău sincer
aleargă
spre nirvana ,
că sfinții
toți s-au strâns
și-n viață au decis
să fii stea între stele,
iubita mea nepoată
Silviana.
Silvia Bya Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu