Doamne !
De ce uneori ești atât de departe ?
De ce uneori parcă nu mă auzi?
De ce uneori îmi dai zile deșarte
și câteodată
mi-s ochii prea uzi ?
Sunt umbră
din umbra ce Tu ai pictat,
sunt suflet
din sufletul Tău,
sunt gând uneori
din gându-ți curat
și-aș vrea
cât mai des
să fii…
doar al meu.
Vin zilnic la Tine,
în mâini să mă iei,
să-mi spui de fac bine
și dacă Te-ascult,
te rog din suflet
să-mi spui
dacă vrei
de-ți cer prea puțin
sau poate prea mult.
Tu iartă un biet , umil muritor
ce vine prea rar
la Tine acasă…
iartă-mi dorința
de-a vrea prea ușor
la Tine s-ajung
să-ți fiu pâine
pe masă.
De vorbă cu Tine
prea rar poate stau,
poate n-ai timp,
doar
ești Dumnezeu !
Poate-i puțină iubirea
ce-ți dau…
dar tare aș vrea
să fii
doar al meu.
Silvia Urlih 14.04.2013
Divin și inspirat monolog!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos ! Doamne ajută !
Ștergere