Uneori,
umbra își numără secundele tăcând,
își plânge prezentul,
e tristă pe mâine,
stă răstignită pe aripă sperând
să fie miere
și cântece
și pâine.
Uneori,
umbra dansează
printre cuvinte nerostite,
plivește glasuri ce vin din univers,
se plimbă
printre tainice morminte
ce-au fost cândva
miezul cuvântului ales.
Uneori,
umbra se-mpiedică de alte umbre,
închide ochii
și merge mai departe,
lasă în urmă gândurile sumbre
zâmbește,
plânge
și flori din suspin împarte.
Uneori,
umbra se-mbracă-n altă umbră ,
își toarnă-n suflet
sufletul pereche,
își coase-n vene sângele
și speră
să-i fie umbra pereche,
umbra nepereche.
Silvia Urlih 25.04.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu