Cu trup de foc,
rog focul
să m-ajute,
să mă-ntărească
cu puterea lui,
să îmi dea glasul
din glasurile mute,
să-mi dea norocul
din crucea focului.
Cu trup de foc,
rog cerul
să mă plouă,
să-mi spele trupul
de greutatea serii,
să mă îmbrace
într-o haină nouă,
să mă trezească
cu noaptea
învierii.
Cu trupu-n flăcări
ard
printre păcate,
mă lepăd uneori
de cruce,
o vreau
cât mai ușoară,
mă rog să-mi fie
fulg…
dar nu se poate,
căci
mă-ntărește ce nu mă omoară.
mă-ntărește ce nu mă omoară.
Silvia Urlih 20.04.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu