Mi-ai picurat în vene
foc
și-un strop de infinit,
m-ai strâns în tine
cu lava ruptă dintre nori,
mi-ai dat iubirea ta ,
mi-ai spus:
”bine-ai venit!”
mi-ai răstrunat în suflet
căruțele cu flori.
Cu chipul tău
sculptat în primăvară,
mi-ai dăltuit frumosul
cu leacuri din pustii,
mi-ai spus că-s foc în mare,
că-s lacrimă amară,
mi-ai spus să-mi spăl otrava
cu mustul dintre vii.
Când m-ai găsit ,
cenușa jarului nestins,
mi-ai încrustat pe suflet
trifoi
îmbobocit,
m-ai nins cu primăvara
din floarea de cais,
mi-ai dat lumina zilei
să zbor
spre infinit.
Silvia Urlih 13.04.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu