Am ațipit
pe zorii
din ochii tăi
căprui,
vraja mă leagănă
pe visul timpului,
îmbrățișăm
magia nopții
ascunsă în gutui
și ne lăsăm purtați
de focul valului.
Ne leagă noaptea
cu faldurile ei ,
ne sfâșiem arzând
trupul însetat,
ne-nlănțuim cu luna
din florile de tei
și ne oprim
când cerul
se-oprește din oftat.
Spre dimineață
când luna obosită,
culcuș își face
din pleoapa ei albastră,
în șoaptă
ne retragem
în casa adormită,
pe curcubeul nostru
ce-l strângem iar
în glastră.
Silvia Urlih - 25.04.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu