Simt uneori
cum cerul
îmi arată Poarta,
îmi face semn
să o deschid
și să pășesc…
sub tălpi îmi
pune clipele
mi-arată soarta
și mă îndeamnă
să simt,
să nu gândesc.
Cândva
m-am întrebat
ce-i dincolo de soare
și am pășit timidă
cu inima bătând…
ce am găsit
acolo ?
Miracol ,
iubire în
izvoare,
ce m-așteptau să
beau
și să mă-ntorc ,
iubind.
Divinul e acolo,
îmi spune
să nu-mi pese,
să uit urâtul
lumii și răul de pe glob,
îmi toarnă-n
suflet pace
și
sentimente-alese
îmi seamănă în
suflet grânarul ,
bob cu bob.
Silvia Urlih 15.04.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu