Tu știi eternitate !…
Tu știi
că sunt doar om
și n-am uitat,
că peste oase-ai pus
nisip
mi-ai pus și marea și pământul,
iar meșterul olar
m-a plămădit cu un oftat ,
m-a îmbrăcat ,
mi-a pus aripă
și-apoi mi-a dăruit cuvântul ?!
În golul care a rămas
mi-a pus
un pumn de lut,
a rupt un petic de lumină
și mi l-a pus
sub pleoape,
mi-a dat și două scoici din univers
ca să ascult…
mi-a dat un nume de femeie
și mi-a dat viață
cât încape.
Tu știi eternitate !
Tu știi
că pașii mei
mă duc spre tine?
spre miezul tău iluminat în cântece
și pace ?
Mai am o clipă ,
doar o clipă,
viața mă mai ține…
mă ține-ncătușată
în aluatul ce dospește
sub lacrime
și tace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu