În curând
voi împlini 19 ani. 19 ani de când viața a început să-mi surâdă, deschizându-mi
ușa spre o altă viață , de când sufletul mi s-a descătușat, devenit liber. Am
căutat . M-am rătăcit în căutări printre ani. Ce au fost anii mei , pentru mine
?! Căutări, rătăciri, găsiri și regăsiri. Unde s-a pierdut primăvara, vara ? dar
oare să se fi pierdut ? Nu, nu s-au pierdut, deși a fost o vreme când credeam
că au trecut anii pe lângă mine fără rost. Nu, nu s-au pierdut. Au lăsat în sufletul
meu amprente de neuitat, pentru că nimic din ceea ce am trăit nu a fost
întâmplător. Fiecare trăire mi-a dat o lecție. Am plâns, dar am înțeles că
nimic nu e întâmplare. Totul, dar absolut totul e rânduială.
M-a căutat
toamna și m-a găsit. S-o accept, să n-o accept… Întrebare la care răspund
prompt : O accept. O accept cu primăvara și vara din ea. O accept pentru că ….
pentru că e a mea, pentru că a venit ea lângă mine, peste mine , îmbrăcându-mă în
straie noi de simțire, de gândire . Mi-am deschis poarta sufletului și am
primit-o zâmbind în cântec . M-a gătit cu aripi de frunze ruginii, dar
puternice. Mi-a prins în păr liane de speranță. M-a așezat în fața oglinzii și
mi-a arătat o femeie nouă, o femeie căreia nu-i mai este frică de nimic. De ce
să-mi mai fie frică ? A venit ea, toamna și mi-a spus că viața e frumoasă, că
viața trebuie trăită , prețuind fiece clipă.
Răscolesc cu
palmele frunzele anilor ce s-au întins precum un covor sub tălpile-mi goale. Arunc
frunzele ruginii, verzi, galbene, aurii ,deasupra capului, iar din ele plouă peste mine cu
amintiri. Mă joc cu amintirile puțin, apoi le las să cadă iar pe covorul de
frunze. Frunzele anilor mei trecuți. Frunze îngălbenite pe care le presez în albumul
vieții . Frunze veștede ? Nu… frunze vii… amintiri vii .
Ce frumoasă
ești toamnă ! Ce bogată și plină de împliniri ești !
Silvia Bya Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu