Ieri, moartea iar a vrut să mă sărute,
în cerul ei cu flori de tei m-a
invitat,
mi-a arătat că gândurile mele mute,
mă pot trimite spre norul neumblat.
Ieri, moartea iar mi-a dat târcoale,
în brațele-i de gheață am adormit puțin ,
cântecul amintirilor mi l-a dansat agale,
mi-a dat să gust din vinul cu pelin.
Ieri, moartea mea iar a plecat săracă,
sufletu-mi l-a rătăcit printre vecii,
a vrut cu mine o eternitate să petreacă,
dar eu….am mai rămas puțin printre cei vii.
Ieri, viața iar mi-a oferit pământul,
mi-a spus că timpul meu mai are timp,
mi-a spus să înfloresc cu gândul
că primăvara mea e-n fiecare anotimp.
Silvia Bya Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu