Îmi
cântă-n șoaptă
bietul
meu pian…
pe clapa-i
albă scriu
fără
oprire
despre
secunda adunată-n an
și despre
rodul vieții
orbit de strălucire.
Pianul
mă
îndeamnă la visare,
mi-ntinde-o
mână,
cu mine
să valsez,
sub tălpi
îmi pune iar
o încercare…
de viață–n
viață
să mă
ancorez.
Cernit îngenunchează
pe clipa
ce-o să vină,
o melodie
nouă renaște
dintre
clape…
e melodia
clipei
din vina fără
vină,
e melodia
vremii
de
dincolo de ape.
Silvia Urlih 06.10.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu